LUT 2

Cu timpul ascunsele carari devin greu de gasit. Se afunda atat de departe, atat de obsur, atat de trist, negasit. dar pentru cel ce stie si simte...pentru vesnicul nuc, ea este mereu acolo, cararea presarata in palma stanga.Nu se uita si nu se inseala, nu pleaca si nu vine, nu plnage si nu adoarme, nu poposeste si nu alearga, nu canta si nu tace, nu tipa si nu moare... ea este mereu acolo.



Muzica?...este dansul maret al vocii la fel cum Dansul este al pasilor dulce cantare. Iar dragostea? muzica vesnica a sufletului.... dansul plapand al ratiunii....

La Orbire

Ce chiot, ce vaiet în toamnă...

Şi codrul sălbatec vuieşte -

Răsună-n coclauri un bucium,

Şi doina mai jalnic porneşte.

- Ascultă, tu, bine, iubito,

Nu plânge şi nu-ţi fie teamă -

Ascultă cum greu, din adâncuri,

Pământul la dânsul ne cheamă...

 

Singur, singur, singur,
Într-un han, departe -
Doarme si hangiul,
Strazile-s desarte,
Singur, singur, singur...

Ploua, ploua, ploua,
Vreme de betie -
Si s-asculti pustiul,
Ce melancolie!
Ploua, ploua, ploua...

Nimeni, nimeni, nimeni,
Cu atât mai bine -
Si de-atâta vreme
Nu stie de mine
Nimeni, nimeni, nimeni...

Tremur, tremur, tremur...
Orice ironie
Va ramâne voua -
Noaptea e târzie,
Tremur, tremur, tremur...

Vesnic, vesnic, vesnic,
Rataciri de-acuma
N-or sa ma mai cheme -
Peste vise bruma,
Vesnic, vesnic, vesnic...

Singur, singur, singur,
Vreme de betie -
I-auzi cum mai ploua,
Ce melancolie!
Singur, singur, singur... 

Pansele negre, catifelate
Pe marmora albă s-au veştejit,
Şi-n tainice note s-au irosit
Parfume triste, îndoliate.
Eu singur, cu umbra, iar am venit,
O, statui triste şi dărâmate, -
Pansele negre, catifelate,
Vise, ah, vise, aici, au murit.
În haine negre, întunecate,
Eu plâng în parcul de mult părăsit…
Şi-a mea serenadă s-a rătăcit
În note grele, şi blestemate…



Culori şi fum de toamnă, plâns de poet,
Apa e rece, frunzele plouă -
Vorbeşte încet, păşeşte încet,
Că totul cade cu o jale nouă.

Vinul, şi mierea, şi grâul tot
Le-au strâns, pe grabă, cine-a putut...
Tuse, şi plânset visele scot,
Du-te, oriunde, frunză de lut...

Şi-o păsărică în grădina brumată,
În liniştea rece, a iarnă-a făcut -
Am strănutat pe o stradă curată,
Frunzele toate încă n-au căzut.

A fost odată... va fi odată...
Nu spune zarea, dar spune omul -
Numai acuma e niciodată...
Adânc, prezentul, închide tomul...

Mă duc, tot acolo, în marea clădire,
E ora, de la care rămân închis -
O emoţie... o amorţire...
E toamnă... mi-au dat de scris.




Îţi aduci aminte ziua când ţi-am spus că eşti frumoasă,
Când cu buzele de sânge şi cu ochii sclipitori
Printre arborii de toamnă te opreai încet, sfioasă,
Lăsând gândul spre amorul înţeles de-atâtea ori?...

Aşteptai să fiu poetul îndrăzneţ ca niciodată
Ca s-auzi ecoul rece-al unor calde sărutări
Te duceai mereu nainte înspre-o umbră-ntunecată
Ca o pală rătăcire coborând din alte zări.

Ah, mi-ai spus atât de simplu că ţi-i sete de iubire
Neascultând decât şoptirea singuratecei păduri,
Îţi opreai cu mâna sânul şi zâmbea a ta privire,
Chinul depărtării noastre neputând să-l mai înduri.

- Ha, ha, ha, râdea ecoul, de râdeam de-a ta plăcere,
Între om şi-ntre femeie mi-ai spus ura din trecut,
Te-am lăsat să-nşiri povestea cu dureri şi cu mistere
Pentru mine, ca oricărui trecător necunoscut.

Îţi aduci aminte ziua când ţi-am spus că eşti frumoasă,
Când, în şoaptele pădurii, poate că te-am sărutat
Ascultând ecoul rece, înspre toamna friguroasă
Ce-aducea-ntâlnirii noastre un adio-ndepărtat?



De-atitea nopti aud plouind,
Aud materia plingind...
Sint singur, si mã duce un gând
Spre locuintele lacustre.

Si parca dorm pe scinduri ude,
In spate mã izbeste-un val --
Tresar prin somn si mi se pare
Ca n-am tras podul de la mal.

Un gol istoric se intinde,
Pe-acelasi vremuri mã gasesc...
Si simt cum de atita ploaie
Pilotii grei se prabusesc.

De-atitea nopti aud plouind,
Tot tresarind, tot asteptind...
Sint singur, si mã duce-un gând
Spre locuintele lacustre.  



Eram sa te astept prin parc,
Vazând ca singuratati pe aici m-au oprit…
Dar, mereu aceleasi uitari!
Dar, tot aceeasi poezie la infinit!?

Filosofia vietii mi-a zis:
Undeva este, cu mult mai departe…
Atâtea si-atâtea… lasa!
Visezi, ca din carte!
 


Sunt cativa morti în oras, iubito,
Chiar pentru asta am venit să-ti spun;
Pe catafalc, de caldura-n oras,
Incet, cadavrele se descompun.

Cei vii se misca si ei descompusi,
Cu lutul de caldura asudat;
E miros de cadavre, iubito,
Si azi, chiar sanul tau e mai lasat.

Toarna pe covoare parfume tari,
Adu roze pe tine să le pun;
Sunt cativa morti în oras, iubito,
Si-ncet, cadavrele se descompun...



 Aici sunt eu
Un solitar,
Ce-a râs amar
Şi-a plâns mereu.

Cu-al meu aspect
Făcea să mor
Căci tuturor
Păream suspect 

RHCP in Romania! OFICIAL!!

05.12.2011
SE pare ca 2012 va fi din nou prolific pentru scena rock romaneasca. tot mai mult se zvoneste un concert Red Hot Chilli Peppers in Romania.


Conform MetalHead acesta ar urma sa aiba loc in august, pe 30 august 2012 mai exact pe Arena Nationala. Bucuresti. Concertul ar urma sa faca parte din turneul mondial de promovare al albumului I''m With You. 



Ironia este ca albumul a fost lansat pe 30 august 2011. Poate este un semn:))...  Asa ca cei care veti merge acolo nu aveti nici o scuza sa nu stiti melodiile. Aveti un an. Asteptam anuntul oficial si... poate ne vedem acolo.

06.12.2011
UPDATE!!!

Este oficial! Conform site-ului RHCP.com concertul din Romania va avea loc pe 31 august 2012 pe Stadionul National iar biletele pentru concert se pun in vanzare din 12 Decembrie ora 12 PM pe site-ul myticket.ro . Insa probabil si pe la diverta, germanos, etc. Ramane de vazut.

Bucurati-va si pregatiti-va sa mai bifati o trupa MARE.


Red Hot Cilli Peppers - Tell Me Baby (LIVE 2006)