marți, 14 august 2012

Ganduri Cusute Cu Pensula



Intr-atatea nopti de dor, parca-ar fi cu miile. Ma uit de jur imprejur, in negru este totul. Te chem catre mine. Te simt ATAT de aproape. Parca te-as putea chiar si atinge, dar mi-o iei inainte. Te privesc cu ochii inchisi. Esti mai frumoasa decat am crezut vreodata. Plang in mine de bucurie, plang de emotie si prea multa fericire. Te privesc si te mangai, iar odata cu atingerea ce se naste pe chipul tau se leaga si sufletele. Cu fiecare mangaiere tot mai mult. Esti minunea mea. Esti Totul meu.

Sunt serile-acestea si cele ce-au fost, si cele ce-or fi. Te astept intre buze-nsetate de-a tale. Sarutul perfect. Iti simt si acum ochii inchisi, pierduti in orbite, tempoul grabit si-afundat al pieptului ce cadent respira ca nebunul. Iti simt si-acum poemul de-nserare, al buzelor fior. Arunc si-acum priviri la chipul ce m-adora.

Si sunt lumi ce ne despart. Oceane de idei, simtiri neintelese, ape, rauri, munti si dealuri. Ne zbatem, ne fastacim, ne pierdem si curajul, increderea uneori. Insa iubirea noastra e ca si vantul. Nu o poti vedea, dar o poti simti. Nu o poti controla, dar te poti bucura de ea, nu o poti opri, dar o poti imbratisa. Iubirea noastra e din culori pastelate, se pierde-n privirea ta, se naste din a mea, si merge prin lume nebuna. doar noi o stim, doar noi o intelegem. E atat de tanara si totusi, parca-o avem de cand ne stim. Si inchizand iarasi ochii... Esti ATAT de frumoasa.

Sufletul meu te respira. Fiinta mea din privirea ta soarbe lumina ce ii arata drumul catre noi. Ma simt atat de mic, te simt atat de mare. Mi-as dori un univers numai pentru noi. Sa ne certam din orice lucru stiind ca la urma va ramane doar dulcea impacare. Sa zambesti sub un soare conjugat din privirile tale iar dealurile sa fie covor de sarutari. Noaptea, stelele sa stie orice poem de-amor, sa le-nvatam din ele... sa le simtim pe toate. Sa asculti doar glasul mut al inimii ce-mi poarta iubirea, implinirea si toata nemurirea.

Suntem nemuritorii sortii, si ceasurile noptii ne vor gasi pe-o banca. Vom fi ca-n prima zi. Stangaci si emotivi, ne vom privi cu drag, caldura si dorinta. Vom fi nemuritori si tineri, vom fi din praf de suflet si orice implinire va fi-n privirea ta. Orice gand si dor, si orice-mpatimire o voi sorbi din tine iar tu ma vei iubi. Si orice-nchipuire a raiului etern, va fi o pala umbra sub lumea noastra vie.


Secunda aceasta de dor ma face sa simt alinarea. Mi-e dor, atat de dor de tine. Mi-e dor de mine, acel Eu ce-l compuneai din zambetul tau palid. Cu picuri de lumina, cu un asfalt tocit, cu degete de inger si ochi atat de calzi. Cu soapte pe-nserat si sarutari pastrate pe dupa stele coapte de-amorul ne-nfricat. Astept cu inima zglobie o zi in plus cu tine si orice sarutare ne va aduce mai aproape de universul nostru, covor de sarutari, amor total si lacrimi ce nasc ingeri de suflet.

E iarna in sufletul si in toata fiinta-mi....




...Cand te am atat de departe de tot ce insemn, de tot ce ador si cunosc.

Photo by: Phoenix Lu

Un comentariu:

Anonim spunea...

foarte frumos...sper ca noua ta viata sa nu ne rapeasca si privilegiul de a ne delecta cu scrierile, trairile si emotiile tale